DESPRE BIBLIE – Cuvântul Lui Dumnezeu
Credem că Biblia, Sfânta Scriptură, cuprinde Scrierile Vechiului şi Noului Testament. Considerăm că este Cuvântul scris al Lui Dumnezeu, inspirat de Dumnezeu Duhul Sfânt, fiind astfel un Cuvânt infailibil, cu autoritate unică şi deplină în ceea ce priveşte credinţa, doctrina şi conduita spirituală, morală şi socială.
 
IITimotei 3:16; Ioan 10:35; Ioel 2:28; Matei 10:20, ICorinteni 2:10; ICorinteni 11:23;

Galateni 1:11; IIPetru 1:20,21; Psalm 119:160
 
Credem că Biblia este suficientă în cunoaşterea şi împlinirea voii lui Dumnezeu, fără să fie nevoie de sprijinul tradiţiei sau al practicilor omeneşti.
 
Matei 15:6; Ioan 17:17; Ioan 5:39; Isaia 34:16; Fapte 17:11; Ioan 20:31

DESPRE DUMNEZEU
Domnul Dumnezeu este singurul Dumnezeu viu şi adevărat!
 
Deuteronom 6:4; Ieremia 10:10; ICorinteni 8:4,6; ITesaloniceni 1:9
 
Credem într-un Dumnezeu triunic, veşnic, Atotputernic şi desăvârşit, care s-a descoperit în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, cu desăvârşire una şi nedespărţiţi în fiinţa lor.
 
Genesa 1:1, Efeseni 4:6; Maleahi 2:10; Iov 31:15; Ioan 14:10; 26; Romani 1:19-20; 11:36;Psalm 94:9; Fapte 17:24; IICorinteni 13:14; Matei 28:19; I Ioan 5:7
 
Credem că Dumnezeu este Creatorul, Susţinătorul şi Stăpânitorul tuturor lucrurilor. Dumnezeu există prin Sine Însuşi şi este:
– infinit, în fiinţă şi perfecţiune,
– atotsuficient, în şi prin Sine Însuşi,
– independent de creaţie,
– are autoritate absolută şi suverană asupra tuturor lucrurilor.
 
Ioan 5:26; Fapte 7:2; Psalm 148:13; 119:68; ITimotei 6:15; Iov 22:2-3; Fapte 17:24-25
 
Dumnezeu Tatăl stăpâneşte în mod absolut şi suveran peste întreaga creaţie şi este desăvârşit în fiinţă şi înţelepciune. El îşi împlineşte scopurile şi planurile, după buna plăcere a voii Sale, după harul şi dragostea Lui desăvârşită.
 
Genesa 1:1; Ioan 6:27;Ioan 14:6-13; Matei11:25; Marcu 14:36; Fapte 2:33; Romani 15:6;

IPetru 1:2

Dumnezeu Fiul este cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi şi s-a descoperit în Isus

Hristos din Nazaret. A fost zămislit din Duhul Sfânt şi născut prin fecioara Maria. El s-a întrupat cu scopul de a descoperi şi de a împlini, pentru întreaga lume, harul şi planul de mântuire al lui Dumnezeu.

Credem că ne-a răscumpărat prin jertfirea şi moartea Sa pe cruce, fiind singurul Mijlocitor între om şi Dumnezeu. Credem că a înviat în trup a treia zi şi s-a înălţat în slavă, la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, pentru a mijloci pentru poporul Său. La sfârşitul lumii, El se va întoarce pentru a judeca pe toţi oamenii şi îngerii.

 

Isaia 7:14, 9:6; Luca 1:35; IICorinteni 5:19-21; Galateni 4:4-5; Filipeni 2:5-8;
Matei 16:16; Ioan 1:1; Luca 3:32; II Corinteni 1:19;Romani 8:34; Evrei 9:24; Fapte 10:42; Romani 14:9-10; Fapte 1:11; Matei 13:40-42; IIPetru 2:4; Iuda 1:6

Dumnezeu Duhul Sfânt este cea de-a treia persoană a Sfintei Treimi. El lucrează şi astăzi în lume şi în Biserică, dovedind lumea vinovată în ceea ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. Duhul Sfânt regenerează (naşte din nou), pecetluieşte, botează pe credincios şi locuieşte în el, lucrând roada Duhului Sfânt şi sfinţirea. El îl călăuzeşte, îl învaţă şi îl împuterniceşte pe credincios, pentru a împlini voia lui Dumnezeu şi chemarea la slujirea pe care Dumnezeu i-a făcut-o, în conformitate cu scopurile şi planurile Sale.

Credem că Duhul Sfânt împarte daruri spirituale credincioşilor, după cum doreşte El şi manifestă aceste daruri în credincioşi, în armonie cu învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, în vederea împlinirii lucrării de slujire şi zidire a Bisericii Domnului Isus Hristos.

Duhul Sfânt umple credincioşii care doresc sfinţirea şi trăiesc în acord cu voia lui Dumnezeu.

Iov 33:4; Isaia 48:16;Ioan 3:5; Ioan 4:24;Ioan 14:16-17:26; Ioan 16:7-14; Fapte 5:32;Romani 8:9; ICorinteni 2:10;ICorinteni 12; ICorinteni 14; IICorinteni 3:3;Efeseni 1:13; Efeseni 4:11; Efeseni 5:18; Evrei 12:14

DESPRE OM
Credem că omul este creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa. Omul este alcătuit din partea materială, trupul fizic, făcut din ţărâna pământului şi partea spirituală, alcătuită din suflet şi duh, date de Însuşi Dumnezeu.

Dumnezeu L-a făcut pe om fără păcat, cu voinţa liberă de a alege binele sau răul. Prin neascultarea de porunca lui Dumnezeu, omul a fost despărţit de Dumnezeu şi a devenit o fiinţă păcătoasă în natura şi faptele sale.

Omul este sub blestemul păcatului moştenit prin naşterea naturală în păcat, fiind incapabil, prin puterea lui, să împlinească voia lui Dumnezeu.

Omul este răspunzător în faţa lui Dumnezeu de toate faptele, vorbele şi gândurile sale. Fiind creat cu voinţă liberă, el este responsabil de toate deciziile sale.

Toţi oamenii trebuie să moară iar după moarte urmează judecata şi răsplătirea veşnică.

Genesa 1:27; Genesa 2:7; Genesa 1:31; Genesa 2:17; Deuteronom 30:15; Eclesiastul 7:29;Romani 3.23; Romani 5:12; Romani 5:19; Romani 7:17-23; Romani 5:6; Psalm 51:5; Galateni 3:11; Efeseni 2:8; Romani 14:12; Matei 12:36; II Corinteni 5:10; Evrei 9:27

DESPRE PĂCAT
Credem că omul a fost creat de Dumnezeu în stare perfectă şi integră, cu scopul de a stăpâni creaţia şi de a trăi în părtăşie cu Dumnezeu. Omul a fost înşelat de Diavolul şi a încălcat porunca lui Dumnezeu, aducând astfel blestemul, păcatul şi moartea în creaţie şi în propria lui viaţă. Păcatul este lipsa de conformitate cu legea morală şi cu standardele lui Dumnezeu în acţiune, în dispoziţie sau în atitudine.

Păcatul a afectat umanitatea în mod universal şi individual, astfel că toţi oamenii sunt păcătoşi, şi, în consecinţă, toţi sunt morţi din punct de vedere spiritual, în incapacitate de a se mântui pe ei înşişi.
 
Genesa 3:13; Ioan 5:17; Romani 14:23; Iacov 4:17; Eclesiastul 7:29; Psalm 51:4; Efeseni 2:1-3; Deuteronom 9:7; IIoan 3:4; Romani 3:23; Eclesiastul 7:20; Iov 15:16; Romani 5:12; IIoan 1:8; IÎmpăraţi 8:46; Romani 6:23; Genesa 2:17; Iacov 1:15

DESPRE MÂNTUIRE
Credem că Mântuirea este posibilă numai prin har, prin credinţa în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Mântuirea este un dar oferit de Dumnezeu în mod gratuit prin care Acesta îl exonerează pe om de pedeapsa păcatului şi îl aduce la viaţa spirituală prin naşterea din nou, făcută de Duhul Sfânt. Omul nu se poate mântui pe sine, el nu se poate spăla de păcatele sale, nu se poate dezvinovăţi şi nici nu poate scăpa de pedeapsa pentru păcatele sale.

Mântuirea este o favoare nemeritată, pe care Dumnezeu ne-o dă prin moartea şi viaţa Lui Isus Hristos. El este singura cale pentru mântuirea omului păcătos, indiferent de rasă, naţionalitate, sex sau clasă socială.

Mântuirea poate fi primită numai prin credinţa din inimă în Domnul Isus Hristos şi prin mărturisirea lui ca Domn şi Mântuitor personal.

Pentru a fi mântuit omul trebuie să îndeplinească două condiţii: pocăinţa şi credinţa. Ele sunt totdeauna nedespărţite:

– pocăinţa înseamnă recunoaşterea păcatului, părerea de rău pentru el, părăsirea lui şi mărturisirea lui în faţa Domnului, adică întoarcerea la Dumnezeu.

– credinţa înseamnă primirea de către păcatos a harului divin, pe care Dumnezeu îl oferă în Hristos, spre mântuire.

Toţi credincioşii născuţi din nou au darul vieţii veşnice, neprihănirea prin credinţa în Isus Hristos şi apartenenţa la familia lui Dumnezeu.
 
Isaia 64:6; Ieremia 2:22; Amos 9:2,3; Ioan 1-12; 3:14; 10.28-19; Fapte 15:11; Romani 1:20; Romani 3:20; Romani 6:23; Efeseni 2:8; Tit 1:11; Tit 3.5; IIoan 2:2; Romani 8:1; Filipeni 1:6; ITimotei 2:4; Marcu 1:15; Fapte 16:31; Fapte 2:38; Fapte 17:30; Luca 13:3

DESPRE PĂSTRAREA SFINŢILOR ÎN HAR
Credem că un credincios este mântuit prin harul lui Dumnezeu şi jertfa Domnului Isus Hristos. El este păstrat în această stare de har, prin puterea Lui Dumnezeu, până în clipa în care, de bunăvoie, părăseşte această stare de har şi comuniune cu Hristos. Credinciosul este îndemnat şi influenţat de Duhul Sfânt să caute sfinţirea şi rămânerea în starea de har, dar în acelaşi timp este liber în voinţă, decizie şi acţiune.

Din perspectiva divină, credinciosul este călăuzit şi susţinut prin puterea Duhului Sfânt, pe tot parcursul vieţii, pentru a rămâne în unire cu Hristos.
 
Isaia 41:10-13; Iuda 24; IPetru 1:5 , IIPetru 2:9; ICorinteni 10:13; Filipeni 1:6; Ioan 10:28; Romani 8:26; Ioan 15:5-6; Evrei 2:18; Galateni 5:4; Filipeni 2:12;

ITimotei 1:18,19; IIPetru 2:1; 20,21.

DESPRE BISERICĂ
În conformitate cu Sfânta Scriptură, credem că Biserica este alcătuită din totalitatea credincioşilor, indiferent de rasă, naţionalitate sau clasă socială, din toate timpurile, din cer şi de pe pământ. Aceştia formează Biserica Universală şi sunt sub autoritatea lui Hristos, Capul Bisericii.

Biserica locală este alcătuită din credincioşii dintr-o localitate, născuţi din nou şi botezaţi, pe baza mărturisirii personale a credinţei lor în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor. Ei se întâlnesc cu scopul de a I se închina Lui Dumnezeu, de a se zidi sufleteşte, de a păstra curată credinţa şi învăţătura creştină, potrivit cu Scriptura. Credincioşii pot colabora în propovăduirea Evangheliei, în vederea extinderii Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.

Credem în autonomia Bisericii locale, ca fiind liberă în autoguvernare, în normele interne de organizare şi în practica modului de închinare şi de slujire a lui Dumnezeu.

Biserica locală este liberă să coopereze cu alte biserici nou-testamentale sau asociaţii creştine, care acceptă autoritatea Sfintelor Scripturi.

Credem că Biserica trebuie să împlinească Marea Trimitere, vestind Cuvântul lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt. Domnul Isus Hristos este Capul Bisericii, are toată autoritatea în cer şi pe pământ şi a delegat această autoritate ucenicilor Săi pentru a propovădui Evanghelia. Le-a dat autoritate să scoată afară duhurile necurate, să vindece bolnavii şi să învieze morţii. Credem că toate lucrările Împărăţiei lui Dumnezeu se manifestă şi astăzi în acord cu voia, cu planurile şi cu scopurile lui Dumnezeu.
 
Efeseni 5:19,25,30; ICorinteni 12:28; Fapte 2:41-42; ICorinteni 11:2;

Matei 18:17; Fapte 6:1-5; 15:22-23; ICorinteni 3:16; Matei 10:8;

Marcu 16:15-18; Luca 6:17,18; Luca 10:9; Efeseni 4:12 ; ICorinteni 14:4-5,12; Matei 28:18-20

Credem în puterea rugăciunii şi în vindecarea bolnavilor, în acord cu voia suverană a lui Dumnezeu.
Credem că în jertfa Domnului Isus Hristos şi în Sângele Său vărsat pe cruce este putere pentru iertarea păcatelor, pentru răscumpărarea din blestemul Legii şi pentru vindecarea şi restaurarea duhului, sufletului şi trupului credincioşilor Lui.

Credem în practica chemării prezbiterilor şi a ungerii cu untdelemn în Numele Domnului Isus Hristos, precum şi în punerea mâinilor, însoţite de rugăciunea pentru vindecare a bolnavilor.

Credem că Dumnezeu este Cel care face vindecarea şi este suveran în decizia de înfăptuire, după buna plăcere a voii Sale.
 
Isaia 53:5; Marcu 16:17-18; Fapte 8:6-7; Fapte 5:12; Fapte 2:43; Iacov 5:14-16; Matei 8:16,17; IPetru 2:24; Galateni 3:13; Luca 4:18

DESPRE BOTEZUL ŞI CINA DOMNULUI
Botezul şi Cina Domnului sunt sacramentele lăsate în mod explicit şi suveran de către

Domnul Isus Hristos şi trebuiesc împlinite de către biserica Sa până la revenirea Sa.
 
Matei 28:19-20; ICorinteni 11:24-25; Romani 6:3-4; ICorinteni 1:13-17; Galateni 3:27; Efeseni 4:5; Coloseni 2:12; IPetru 3:21; ICorinteni 11:26; Luca 22:14-20.
 
Botezul. Cuvântul grecesc pentru botez este ,,baptizo”, care tradus înseamnă ,,afundare”, impunând efectuarea lui prin imersiune în apă, în Numele Sfintei Treimi.

Botezul este un semn al comuniunii cu Hristos în moartea şi învierea Sa, simbolul înmormântării omului vechi şi al învierii omului celui nou, într-o viaţă nouă predată lui Hristos Domnul.

Botezul nu are calitatea de a curăţi păcatele. Curăţirea păcatelor o face numai sângele Domnului Isus Hristos. Actul Botezului reprezintă mărturia publică a individului că a fost născut din nou şi a primit deja această curăţire.

Condiţiile primirii botezului sunt: pocăinţa şi credinţa dintr-o inimă curată şi un cuget transformat prin Cuvânt şi Duhul Sfânt, la naşterea din nou. Cel care se botează trebuie să mărturisească faptul că Isus Hristos este singurul Fiu al lui Dumnezeu, Domn şi Mântuitor în viaţa personală.
 
Matei 3:1-12; Marcu 1:4-6; Luca 3:3-6; Matei 28:19-20; Romani 10:2; Galateni 3:27; Coloseni 2:12; IPetru 3:21; Fapte 2:38, Fapte 8:36,37; Fapte 8:13,21, IPetru 3:21;

Matei 2:19; Romani 6:3,4
 
Cina Domnului a fost instituită de Însuşi Domnul Isus Hristos, în seara în care a fost vândut şi este un act sacramental al comemorării jertfei Domnului Isus Hristos în locul nostru. Ea se compune din pâine şi vin neamestecate. Pâinea frântă ne aminteşte de trupul Lui frânt pentru noi, iar vinul ne aminteşte de sângele Său, vărsat pentru iertarea păcatelor noastre, în legământul cel nou.

Înainte de a se împărtaşi la Cina Domnului, credinciosul trebuie să se cerceteze pe sine.
 
Matei 26:26-28; Marcu 14:22-25;Luca 22:19, ICorinteni 11:17-34; Fapte 2:42;

ICorinteni 11:28

DESPRE SFINŢENIE
Sfinţirea înseamnă curăţirea de păcat şi punerea deoparte a vieţii pentru Dumnezeu. Curăţirea de păcat este făcută de sângele Domnului Isus Hristos, iar sfinţirea se face în mod progresiv, prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi. Credem că fiecare creştin este chemat să trăiască o viaţă de sfinţenie, fiind plin de roada şi de prezenţa Duhului Sfânt.

Sfinţirea este o lucrare pe care o face Dumnezeu în asociere cu omul. Dumnezeu prin Duhul Sfânt influenţează voinţa noastră şi ne dă puterea de înfăptuire, iar omul acceptă pentru sine voia şi puterea lui Dumnezeu.
 
II Corinteni 3:18 ; IPetru 1:16; ITesaloniceni 4:7; IIoan 1:7; ICointeni 6:11; Evrei 13:12; Ioan 17:17; Fapte 2:40; IPetru 1:2; ITesaloniceni 4:3; Filipeni 2:13; Evrei 13:20,21; Coloseni 1:22,23

DESPRE STAREA OMULUI DUPĂ MOARTE ŞI ETERNITATEA
Credem în viaţa viitoare, în eternitate. După moarte, trupul omului (partea materială) se întoarce în ţărână şi este supus descompunerii, iar sufletul lui (partea spirituală) continuă să existe, fiind în esenţă nepieritor.
Geneza 2:17; 3:19; Fapte 13:36; Romani 5:12-21; ICorinteni 15:22; Iacov 2:26; Matei 10:28; Eclesiastul 12:7
 
Starea celor mântuiţi prin Har. Duhul celor mântuiţi prin har, imediat după moarte, merge în ceruri, unde stă în prezenţa lui Hristos, în strălucire şi în slavă, unde aşteaptă răscumpărarea şi învierea trupului.
 
Psalmul 23:6; IÎmpăraţi 8:27-49; Isaia 63:15; 66:1; Luca 16:22; Luca 23:43; Fapte 1:9-11; 3:21; IICorinteni 5:1,6-8;12:2-4; Efeseni 4:10; Filipeni 1:21-23; Evrei 1:3; 4:14-15; 6:20; 8:1; 9:24; 12:23; Apocalipsa 6:9-11; 7:9,14; 14:13; 20:4-6

Starea celor nemântuiţi. Duhul celor nemântuiţi, imediat după moarte, merge în Locuinţa Morţilor (Hades), unde rămâne în chin şi pedeapsă veşnică, aşteptând judecata finală în ziua de apoi.
 
Matei 8:12, Matei 13:49,50; Luca 16:22-26; Fapte 1:25; IPetru 3:19; IIPetru 2:4,9,17; Apocalipsa 20:11-15

Revenirea Domnului Isus Hristos. Credem în revenirea Domnului Isus Hristos, în glorie şi în strălucire. Credincioşii care se vor afla în viaţă nu vor mai muri, ci vor fi transformaţi, primind trup de slavă, asemenea trupului glorificat al Domnului Isus Hristos.

Toţi cei care, în momentul morţii, au fost mântuiţi prin har, vor fi înviaţi spre cinste şi strălucire veşnică şi vor primi trup de slavă, asemănător cu trupul glorificat al Domnului lor. Cu acest trup glorificat vor intra în viaţa şi în moştenirea veşnică.

Credem că, la venirea lui Hristos pentru Biserica Sa, toţi credincioşii vor fi aduşi înaintea tronului de judecată al lui Hristos, unde vor fi judecaţi pentru faptele lor în vederea răsplătirii.

Credem că Domnul Isus Hristos va reveni în mod personal, pentru a instaura Împărăţia de o mie de ani în care va domni cu autoritate deplină, dreptate, pace şi credincioşie.

Credem că Dumnezeu a rânduit o zi în care toţi necredincioşii vor fi înviaţi şi judecaţi de Domnul Isus Hristos, căruia Tatăl I-a dat toată puterea şi judecata. Toţi cei nemântuiţi vor fi condamnaţi la pierzare veşnică şi vor fi aruncaţi în Iazul de foc.
 
Credem că Domnul Isus Hristos l-a înfrânt şi l-a condamnat pe Diavolul prin jertfa de pe cruce şi a triumfat asupra morţii, prin înviere. Credem că Diavolul şi îngerii lui, împreună cu moartea şi locuinţa morţilor, vor fi aruncaţi în Iazul de foc.

Credem că cei mântuiţi vor moşteni viaţa veşnică şi vor primi plinătatea bucuriei şi slavei lui Dumnezeu, însoţite de prezenţa Lui veşnică.
 
Matei 24:30,36; Matei 25:34,46; Matei 26:41; Marcu 13:26; Luca 16:19-23; Luca 21:27, Ioan 5:28,29;Ioan 14:3; Fapte 1:11; Fapte 17:30,31;Fapte 24:15,25; Romani 2:16; IICorinteni 5:8-10 IICorinteni15:42,52,53; IICorinteni 5:10; Filipeni 3:21;  ITesaloniceni 1:10; 4:16; Apocalipsa 1:7; Apocalipsa 14:10,11; Apocalipsa 19:11-16; Apocalipsa 20:11-15; Apocalipsa 21:3,4,8 Apocalipsa 22:3-5
 
Apocalipsa 21:3,4 „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va lo­cui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El le va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici o tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”